Move like Jagger

Mi-e lene sa vorbesc, dar nu pot sa tac.

Good girls go bad!

marți, 31 mai 2011
Bitchy, naughty, but still innocent.
Leighton Meester & Cobra Starship-"Good Girls Go Bad"




















Juste une photo... une photo de vous.

vineri, 27 mai 2011

Matt Pokora-Pas Sans Toi

Cuvinte...

vineri, 13 mai 2011
Buna, la telefon e-un dobitoc!

"To be honest with you, I don't have the words to make you feel better, but I do have the arms to give you a hug, ears to listen to whatever you want to talk about, and I have a heart; a heart that's aching to see you smile again."

Ce bine că eşti
de Nichita Stanescu
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

De ce lasi jocurile sa-ti dicteze ce sa faci? De ce lasi un as de pica ascuns sub cearceaf sa-ti conduca sentimentele pe un taram al nebuniei? Esti bolnav cronic si te joci cu focul... Tu nu detii apa, ca sa invingi. De ce lasi partea cea mai grea sa castige? De ce lasi trenul sa te prinda din urma? E un tren plin cu amintiri si durere, e un tren incarcat cu cele mai frumoase momente, e incarcat cu cele mai frumoase sentimente. De ce faci asta? De ce spui adio? Crezi ca e timpul? E 21:59...

Si zbor, zbor, zbor...

vineri, 6 mai 2011

Shayne Ward - No Promises

Sunt in ochiul furtunii. Mii de picaturi de ploaie imi spala ultima ramasita de inocenta ce o mai am in mine. Sunt in mijlocul furtunii, si doare. Sunt singura si sunt departe... Departe printre straini si ganduri pesimiste. Sunt blocata si ma comport ca un blonav cronic care nu mai are mult de trait... Sunt eu si gandurile mele... Imi spun ca o sa treaca si asta si lupt pentru ca stiu ca furtuna va trece. Si gandurile se transforma in tunete si depresiile in fulgere. Deodata se lasa liniste... Incep sa vorbesc, sa spun ce simt si colorez tacerea. Ploaia se opreste si incet incet gri-ul se transforma in "Rosu aprins". Sunt greu de multumit si de aceea ma avant in furtuni atat de des. Si tot ce stiu e ca trebuie sa incep sa colorez cat pot de des tacerea, sa spun "Adio! De azi am aripi adulte!". Vreau sa arunc clipele lenese la gunoi, sa visez mai mult si sa simt ca ma nasc pentru a mia oara. Vreau sa zbor... Sa zbor peste oras, deasupra furtunii. Vreau sa stau alaturi de soare si sa mananc bomboane de ciocolata fara sa ma ingras...


Scriu din locul in care nu ma poate gasi nimeni. Mintea mea.

In eleganta sclipirii indecente.

miercuri, 4 mai 2011

the script - breakeven

Privesc in golul sufletului tau si apa clocoteste in ibric.
In mijlocul camerei obscure, m-arunc, m-avant cu capul inainte, pe trei sau patru perne de puf
si algoritmul inocentei de mult pierdute se joaca,
in cabina de dus nou renovata
si inima-ti bate cu putere.
Mii de fluturi te-nconjoara si razele luminii adiacente
iti lumineaza chipul pe care se arata rara-ti fericire...