O enigma.

Ce cauti aici?
Stau.
Pot sa stau si eu cu tine?
Da.
Si totusi...de ce stam?
Pentru ca asteptam.
Ce așteptăm?
Orice ni se dă. Adevărul.Dragostea.Libertatea. Căinta.
Orice ni se dă?Eu am imaginația.
Si nu mai ai nevoie de nimic?
Nu.
De noroc?
Noroc?Ce-i ala noroc?
Noroc.
N-am avut parte vreodata de noroc.Parca oriunde ma duceam,el fugea de mine.
Poate ca el te cauta.Nu tu pe el.Poate ca tu fugi de el.Nu el de tine.
Poate ca ai dreptate.Poate ca nu.
Hm...poate.
Si totusi,eu am imaginatia.Tu ce ai?
Eu?Nu am nimic.
Haide,spune-mi!Nu se poate sa nu ai nimic.Toata lumea are cate ceva.
Eu...eu nu am nimic.Nicio calitate,niciun defect.
Inseamna ca esti perfecta!Nu te bucuri?
Perfecta?Sa ai totul si sa nu ai nimic?Asta inseama pentru tine perfectiunea.
Hei...stai asa.Stop.Nu te ambala!In fond,stii ca perfectiunea nu exista.
Stiu.Dar tu nu pari pe deplin convins de asta.
Poate nu am primit un argument care sa ma convinga.
Sau...poate ca...

Il auzi pe Sorescu?Te striga!

Il auzi pe Sorescu?Te striga!Te striga in somn!Vrea sa-ti vorbeasca!Mihai!Mihai raspunde-i!Te cheama la el!
Nu...nu vreau sa il mai aud pe Sorescu.
El vrea sa te auda in continuare.Aude fiecare respiratie a ta.Ti-e frica?
De cine?
De ei!
Ei...ma masoara.Ma iubesc,ma urasc,ma doresc,ma studiaza.
Te sfideaza!
Si totusi...se uita la mine...se uita in carnea mea!
Si ei,au facut parte din viata lui.Ei,cei care studiaza si picatura de sudoare ce cade de pe fruntea ta,pe scandurile scenei.
Ei?El?
Ei-publicul,spectatorii.El-Sorescu.
Ei imi dau dureri de cap.Se uita la mine.Nu-si iau privirea de la mine.Ma captureaza.
Si tu?Te dai batut?Cazi in capcana lor?
Ma uit in gol...incerc sa nu ii vad pe ei.Vocea lui Sorescu e in gandurile mele.O aud.Mereu.Imi spune:"Te sperii?O sa cazi!Lupti?Da-le o sansa!"
Si nu il asculti?
NUU!Nu mai vreau sa il ascult!