Sâmbătă , la miezul nopții...

Sunt singură pe stradă...ninge neîncetat de două zile...suntem în 23 ianuarie 2010 și azi , am început să urăsc zăpada , frigul , și iarna ! Am ajuns să urăsc că m-am născut iarna !
Am picioarele înghețate , mâinile și fața nu mi le mai simt , iar zăpada asta a început să mă calce pe nervi !
Nu mai pot de frig ! Mă doare spatele și este doar 3:26 p.m.
Aștept autobuzul de 42 de minute și 23 de secunde.24 , 25 , 26 . Se lasă din ce în ce mai rece...un urlet ce vrea să se facă auzit , îmi stranguleaza gâtul...genunchii îmi cedează , iar eu ma prăbușesc pe trotuar...șiroaie de lacrimi mi se înnoadă sub bărbie.Mă simt ca un copac retezat de fulger.Nu mai rezist...vreau să urlu dar nici măcar un cuvânt nu mai pot rosti...mintea mea caută o cale de scăpare , dar se îndreapta spre nicăieri.
Sunt nervoasă...dar nu știu de ce...
Regret fiecare greșeală pe care am făcut-o în viață , dar asta nu mă încălzește cu nimic.Sunt conștientă că azi , o să mor...nu mă gândesc decât că toate planurile mele pentru viitor s-au împrăștiat prin văzduh așa cum fulgii se luptă cu vantul...
M-am întins pe jos...nu mai am putere să lupt...nu mai pot , nu mai am cum !
Un strat subțire de zăpadă s-a depus pe mine...
Am deschis ochii pentru ultima oară.Am vrut să rețin peisajul din jurul meu , am vrut să am o amintire de aici...dar am fost surprinsă să constat că eram acasă in pat.A fot doar un coșmar...Coșmarul de la miezul nopții...

Mereu la fel...

Ma uit in jur si nu vad decat cupluri plimbandu-se prin parcurile acoperite de zapada...mai e putin si vine Valentine`s Day , iar eu , pentru al 4-lea an consecutiv [ de cand am mai crescut ] nu am partener...e ciudat.Intr-un fel ma simt bine pentru ca sunt fericita alaturi de prietenii apropiati,dar acestia nu tin locul unui baiat care vrea sa te vada zi de zi,care se intereseaza de tine,care simte ca tine la tine mai mult decat ca la o prietena foarte buna.Presimt ca ziua de 14 Februarie o sa fie o alta zi din an in care niciun baiat nu ma va baga in seama.Mereu la fel...

Cronica de Bucuresti.

Pe zi ce trece , transporttul in comun devine foarte aglomerat.
Daca vrei , desigur, sa iei un loc , pe scaun , va trebui draga cetatene al Bucurestiului sa mai astepti un timp ... asta ... daca esti norocos , poti din plin sa savurezi un loc in spatiu , cu putina muzica de calitate a la Florin Salam la pachet sau cu si mai mult noroc te imbolnavesti de hepatita din cauza domnilor / doamnelor,carora li s-a taiat apa si nu mai au bani macar pentru un amarat de sapun,dar [ intotdeauna trebuie sa existe un dar ] au bani de bautura si tigari.
Deci ... romane ... it`s time for you to get up , pentru ca Salamul si Parizerul au pus stapanire pe Bucuresti.

Anunt.

Hei...
Tu!Cititorule!Da!Tu,cel care imi citesti blogul.
Te anunt ca esti pe proprietate mea.
Prin ce postez,incepi sa vezi cealalta parte a mea.
Intrii in viata mea personala.
Nu iti cer sa ma critici.
Imi pare rau daca te simti,dar eu te anunt de pe acum ca nu bat apropo-uri.


Just enjoy.