Publicat de
FQF
la
2:33 p.m.
vineri, 10 decembrie 2010
The Pretenders-I'll stand by you
Copil. Inocenta intr-un pahar pe jumatate plin de Pepsi. Si se joaca in nisipul adolescentei de la Vama Veche. Construieste castelul in care va locui. Se imagineaza printesa. "...pe data, pontonul fu infrumusetat de una dintre virtutile copilariei: sunetul unui raset, care se raspandi in aer." Se ruga sa nu se opreasca ninsoarea. S-a hotarat sa treaca valea. Si aripile taiate i se regenereaza si se ridica, cu ajutorul unei maini intinse. Nu sta niciodata in genunchi. Nu cere mila. Uraste nefericirea si asteapta ca soarele de primavara sa apara si sa-i spuna:"Imi cer scuze pentru intarziere, dar am avut si alte strazi de luminat.Sper sa ma ierti.". Si ea va ierta si va uita. Jocurile adolescente dintre iubire si alcool o innebunesc. Si toata lumea prinde viata si totul in jur prinde culoare. Si ne transmite "sexosimea ei pe sistem inalt". Noi ii multumim ca exista in viata noastra. O ajut cum pot. O iubesc in felul meu. E un fluture ce asteapta ca crisalida lui sa se sparga, sa poata iesi, in lume, sa zboare si sa inspire raze de soare si polen. E doar ea. Nu se schimba. Amintirea ei nu se sterge. Tot ce a fost scris negru pe alb, nu se poate sterge, ci doar se poate acoperi cu o lunga linie de pasta corectoare.
You make it real. Stars. Let them send the love to the sky, let me to tell you what i feel. "Grea dimineata, dupa o noapte ce eliberase cuvinte ghicite, dar pe care constiinta nu voise sa le auda." Si doar o voce i-a spus: "Esti tu!Esti cel care traieste zi de zi, care inspira inocenta si expira maturitate.". Copilul din el inca traieste. Simte ca iubeste, clipeste atunci cand un tantar il ciupeste. "Privirea lui, pierduta uneori pe taramul unor amintiri care, pentru ea, ramaneau inaccesibile." Si are un ras de copil. Si niste ochi de adult... Si te pierzi in fericirea-i rara, si te regasesti cu greu. E altfel si e la fel. O inima si 3 batai. Si-si spune ca maine va fi mai bine. "Unele rani din copilarie nu se cicatrizeaza, ci cad in uitare - lasandu-ne sa crestem - pentru a iesi din nou la lumina, mai tarziu." Si ploaia se opreste atunci cand doreste. Si e politicos. Nu are o viata de rezerva. Mi-as dori sa stearga cu guma intamplarile scrise cu pixul negru, pe foaia alba... Zambeste si soarele-i raspunde. Clipeste si luna-i afiseaza un zambet tamp. Nu cunoaste vulgaritatea si piesele de puzzle incep sa se potriveasca, incet incet... Si nu uita niciodata "Nebun de alb" El va veghea mereu asupra noastra...
Deepside Deejays Feat Grasu XXL & Alex - Around The World
>
O regina. Un suflet. O fiinta pe care o ador. O fiinta pe care ma bucur enorm ca am cunoscut-o. Sufletul petrecerii. "Shakin` that ass on the floor..." E cea mai smechera persoana. E o regina neincoronata. Si totusi, versurile care imi vin in minte atunci cand ma gandesc la ea sunt: "I'm in my Louis Vuitton's, Flyin' like a bomb." "I'll take over the world, and I'm gonna party like oh-oh-oh! You don't know about a girl, The meaning of the word." Si-ai zice ca e o simpla fata, dar cand ajungi sa o cunosti, e mai mult de atat. Si rade mereu, si se bucura. Nu plange. Ea nu cunoaste cuvantul "INFRANGERE". Ea stie sa lupte. Si se joaca mereu cu niste cuvinte, si te binedispune cu :"Parti Pipal!". E o nebuna. E ea. Si mereu va fi :"La reina".
Publicat de
FQF
la
4:49 p.m.
vineri, 3 decembrie 2010
Roxette - Listen to your heart
Ne prefacem ca totul e roz. Ne prefacem ca nu stim ca ne iubim. Incercam sa ne evitam. Respiram ca sa aratam indiferenta. Ne intoarcem privirile atunci cand ele se intersecteaza. Vrem sa spunem:"Te iubesc!", dar curajul si siguranta ne lipseste amandorura. Suntem confuzi. Ne inducem in eroare cu fiecare gest, cu fiecare mesaj. Suntem captivii cuprinsului. Apartinem abisului dragostei. Visam ca zburam. Visam ca ne sarutam. Este un vis care nu se mai termina. Este un cosmar care intarzie sa inceapa. E un joc al emotiilor. E un loc al sentimentelor. Visez la "noi". Dar "noi" nu exista. "Noi" se ascunde dupa banca din parc. Alearga pana la statui. Si culmea, ne cautam trupurile in speranta ca le vom gasi. Sufletele noastre se contopesc in secret. Dulcele adevar nu intra in scena. Marturisirile vor intarzia. Suntem doar niste copii. Teama.
Ajunul Craciunului in anul 2010... Atmosfera orasului in prag de sarbatoare este halucinanta.Te acapareaza in propria-i magie si nu iti mai da drumul.Strazile, oamenii si frigul, iti impartasesc o scurta parte din mica lor poveste. In cazul nostru, al adolescentilor, de sarbatori, gandul ne fuge departe.Neaua ce se asterne pe hainele groase de abia scoase de la naftalina, ne da fiori, ne incanta si ne daruieste sentimente pe care nu credeam ca le vom cunoaste vreodata. Fiecare fulg ce coboara in pasi de vals si se sprijina de genele noastre, pe care le fluturam atunci cand ii facem ochi dulci cuiva, are propria-i istorie. Frigul ne patrunde in trup si ne iutim pasii catre casa, catre familii, care ne asteapta sa le impartasim relizarile zilei la o cana plina cu pareri.Mamele deja ne suna sa ne anunte ca aburii ce se dezlantuie deasupra ibricului de pe aragaz, plin cu ceai, dau o aroma de scortisoara pura aerului din bucatarie.Nerabdarea ne cuprinde in mrejele-i curioase de unde este greu sa scapi, si pana la scara blocului, fiecare dintre noi, destainuie ce i-a cerut Mosului anul acesta. Ne luam cu greu “La revedere!”, ne adresam un calduros “Craciun fericit!”si zambim pe sub mustati imaginandu-ne in dimineata urmatoare, tipand de fericire la vederea cadourilor de sub brad. Spun :”Pa-pa frigule!” cand inchid usa blocului si :”Salut, caldurica!”, atunci cand tatal imi deschide usa apartamentului,imi ureaza:”Bine ai venit!”si imi daruieste o imbratisare mult asteptata si cu multa iubire, transmitandu-mi starea lui de spirit. Imi pun haina in cuier si ii pup pe toti si le spun ca ii iubesc.Fiecare dintre noi incepe sa povesteasca cum si-a petrecut ziua, cea din urma fiind eu. Cu mult entuziasm si cu o oarecare timiditate ascunsa undeva in strafundul inimii, marturisesc ca m-am indragostit si ca sunt foarte fericita deoarece primii fulgi de nea si-au facut aparitia si ne impodobesc ferestrele cu multa eleganta. Mama opreste focul de la aragaz, isi pune o manusa de bucatarie si ia ibricul in mana.Ne toarna lichidul fierbinte, rosu si aromat in canutele imprimate cu oameni de zapada, reni si copilasi cu saniute, cumparate special pentru a intregi atmosfera imbietoare. Pe farfuriuta pe care este asezata cana demult rece, acum calda, o lingurita este pregatita sa amestece cele trei arome specifice sarbatorilor de iarna:un pliculet plin cu dragoste, un praf de scortisoara si dorinta ca Mos Craciun sa ne aduca acel cadou mult ravnit. Depanand amintiri din copilarie, adolescenta si chiar maturitate, melancolia ne patrunde in suflet, dar pe parcurs dispare fiind inlocuita cu superbele sentimente de bucurie, iubire si siguranta. Dupa acest moment demn de tinut minte, ne strangem in jurul bradului, si, respectand traditia, cel mai mic membru al familiei citeste o poveste de Craciun care sa se impregneze in mintile noastre, ale caror ganduri sunt la sania lui Mos Craciun. Asa cum spunea bunica mea:” O poveste adevarata este o calatorie din suflet catre suflet.” Cele 3 persoane din jurul meu, mama, tata si sora, imi inmaneaza ”Cartea de Craciun”.Imaginile parca imi fac cu ochiul si ma anunta ca am fost cuminte anul acesta si ca voi primi cadoul pe care mi-l doresc. Intr-un sfirsit, la ora 22 fix, povestea se termina…ne uram “Noapte buna!”si ne ducem in camerele noastre… Curiozitatea, in cele din urma, ne patrunde adanc in suflet, la ora 00:00, insa reusim cu multa demnitate sa facem fata tentatiei de a merge sa controlam daca a ajuns Mosul si pe la noi. In timp ce Mos Ene trece pe la gene, magia acestei nopti, ne duce visele departe,intr-un taram cunoscut doar de noi...
P.S.:As vrea sa ii dedic acest post, lui Ray, pentru ca m-a ajutat enorm de mult.Kiss and hugs.Own for Ray, criticul meu.
