Move like Jagger

Mi-e lene sa vorbesc, dar nu pot sa tac.

E chiar atât de greu să crezi?

vineri, 1 aprilie 2011

Am visat şi am sperat că mă pot distra, oriunde aş merge, oriunde m'aş opri în drum. Şi iată că totul s'amplinit. Ți-e greu să crezi, adolescent fiind, că ceea ce visezi, poate deveni realitate. Uităte'n jur şi nu ai să vezi decât vise. Vise pe care le poţi citi pe feţele oamenilor.Vise care se împlinsec mai devreme sau mai târziu.
Mă uit în stânga mea şi'l văd pe Rareş. E un puşti de doar 11 ani care visează să fie vânzător, într'o bună zi, în magazinul New Yorker. De ce? Pentru ca de acolo și-a luat o șapcă pe care el o consideră norocoasă. O adoră și o poartă mai mereu. La școală, în pauze, când merge la cumpărături cu mama lui... Și este sigur ca o va purta și în ziua în care visul i se va-mplini.
Catinca, are cinșpe ani și se visează să fie președintele Uniunii Scriitorilor într-o bună zi. Visează că aleargă și nu se mai oprește. Visează că escaladează munți cu ajutorul propriei persoane. Vrea ca cei dragi să trăiască o eternitate și una în plus. Vrea să îi facă pe ceilalți fericiți, decât să fie ea cea fericită. Vrea să citească toate cărțile din lume, să aibă propria librărie, să intre în sufletul poeților și să nu mai iasă din el...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu