Lumina reflectoarelor ma orbeste.
Sunt pe scena si sala e goala.
Singur printre particule de praf, singur intr-o lume acoperita cu fard.
Inspir parfum ieftin si stranut.
Imi spun singur "Noroc" si "Sanatate".
Zici ca sunt nebun.
O musca a intrat pe geam si ma bazaie.
Picioarele care mai devreme imi erau paralizate de emotie, acum s-au dezmortit.
Iau pliciul de pe ghiozdan si incep sa alerg musca printre scaune...
"A naibii ce esti tu... Nu mai bazai!"
Brusc, m-am oprit si mi-am adus aminte de vara trecuta...
Era 20 iunie, daca nu ma insel.
Eram in bucatarie si spalam vase. Un fluture intra pe geam si eu incep sa fac ca toate cele. Iau un prosop imi inchid ochii si incep sa dau cu el in stanga si in dreapta. Deschid ochii. Fluturele, pe nasul meu. In bucatarie, dezastru. In gandul meu, spaima.
"E doar un fluture", mi-am soptit.
El si-a luat zborul de pe nasul meu si s-a avantat pe geam, inapoi in lumea lui.
Inapoi in prezent, ma apuca un acces de ras sinistru.
Directoarea intra si ea in sala. Ma ignora. Imi ia pliciul din mana, da musca pe singurul geam deschis al salii de teatru, apoi pleaca cu tot cu plici.
Ma intorc pe scena si devin din nou o statuie.
Anunt: Postare fara sens.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu