Lee Ann Rimes - Can't fight the moonlight
Ajunul Craciunului in anul 2010...
Atmosfera orasului in prag de sarbatoare este halucinanta.Te acapareaza in propria-i magie si nu iti mai da drumul.Strazile, oamenii si frigul, iti impartasesc o scurta parte din mica lor poveste.
In cazul nostru, al adolescentilor, de sarbatori, gandul ne fuge departe.Neaua ce se asterne pe hainele groase de abia scoase de la naftalina, ne da fiori, ne incanta si ne daruieste sentimente pe care nu credeam ca le vom cunoaste vreodata. Fiecare fulg ce coboara in pasi de vals si se sprijina de genele noastre, pe care le fluturam atunci cand ii facem ochi dulci cuiva, are propria-i istorie.
Frigul ne patrunde in trup si ne iutim pasii catre casa, catre familii, care ne asteapta sa le impartasim relizarile zilei la o cana plina cu pareri.Mamele deja ne suna sa ne anunte ca aburii ce se dezlantuie deasupra ibricului de pe aragaz, plin cu ceai, dau o aroma de scortisoara pura aerului din bucatarie.Nerabdarea ne cuprinde in mrejele-i curioase de unde este greu sa scapi, si pana la scara blocului, fiecare dintre noi, destainuie ce i-a cerut Mosului anul acesta.
Ne luam cu greu “La revedere!”, ne adresam un calduros “Craciun fericit!”si zambim pe sub mustati imaginandu-ne in dimineata urmatoare, tipand de fericire la vederea cadourilor de sub brad.
Spun :”Pa-pa frigule!” cand inchid usa blocului si :”Salut, caldurica!”, atunci cand tatal imi deschide usa apartamentului,imi ureaza:”Bine ai venit!”si imi daruieste o imbratisare mult asteptata si cu multa iubire, transmitandu-mi starea lui de spirit.
Imi pun haina in cuier si ii pup pe toti si le spun ca ii iubesc.Fiecare dintre noi incepe sa povesteasca cum si-a petrecut ziua, cea din urma fiind eu.
Cu mult entuziasm si cu o oarecare timiditate ascunsa undeva in strafundul inimii, marturisesc ca m-am indragostit si ca sunt foarte fericita deoarece primii fulgi de nea si-au facut aparitia si ne impodobesc ferestrele cu multa eleganta.
Mama opreste focul de la aragaz, isi pune o manusa de bucatarie si ia ibricul in mana.Ne toarna lichidul fierbinte, rosu si aromat in canutele imprimate cu oameni de zapada, reni si copilasi cu saniute, cumparate special pentru a intregi atmosfera imbietoare.
Pe farfuriuta pe care este asezata cana demult rece, acum calda, o lingurita este pregatita sa amestece cele trei arome specifice sarbatorilor de iarna:un pliculet plin cu dragoste, un praf de scortisoara si dorinta ca Mos Craciun sa ne aduca acel cadou mult ravnit.
Depanand amintiri din copilarie, adolescenta si chiar maturitate, melancolia ne patrunde in suflet, dar pe parcurs dispare fiind inlocuita cu superbele sentimente de bucurie, iubire si siguranta.
Dupa acest moment demn de tinut minte, ne strangem in jurul bradului, si, respectand traditia, cel mai mic membru al familiei citeste o poveste de Craciun care sa se impregneze in mintile noastre, ale caror ganduri sunt la sania lui Mos Craciun.
Asa cum spunea bunica mea:” O poveste adevarata este o calatorie din suflet catre suflet.”
Cele 3 persoane din jurul meu, mama, tata si sora, imi inmaneaza ”Cartea de Craciun”.Imaginile parca imi fac cu ochiul si ma anunta ca am fost cuminte anul acesta si ca voi primi cadoul pe care mi-l doresc.
Intr-un sfirsit, la ora 22 fix, povestea se termina…ne uram “Noapte buna!”si ne ducem in camerele noastre…
Curiozitatea, in cele din urma, ne patrunde adanc in suflet, la ora 00:00, insa reusim cu multa demnitate sa facem fata tentatiei de a merge sa controlam daca a ajuns Mosul si pe la noi.
In timp ce Mos Ene trece pe la gene, magia acestei nopti, ne duce visele departe,intr-un taram cunoscut doar de noi...
P.S.:As vrea sa ii dedic acest post, lui Ray, pentru ca m-a ajutat enorm de mult.Kiss and hugs.Own for Ray, criticul meu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu