Ea e suri mea.
De sange si de suflet.
O ador,chiar si atunci cand ma enerveaza de mor.
Este trandafirul meu care nu ofileste niciodata.
Este viitoarea domnisoara psiholog.
Este ea.
Uneori...ba nu...mai mereu...de fapt intotdeauna imi este dor de ea.
Chiar si cand e langa mine sau sta la birou si scrie.
Nu imi pot imagina viata fara ea.
Imi va fi foarte greu cand va pleca sa stea in propriul ei apartament.
Pot sa ma mut cu ea?
Sa stau sa o sacai zi si noapte si sa ii spun ca asa ii arat eu cat o iubesc de mult?
Pot pot pot?
Eu pot...dar nu cred ca ma lasa.
Cred...sincer cred...ca atunci cand nu va mai sta in aceeasi camera cu mine,ca se va muta,va fi unul dintre cele mai grele momente pe care le voi trai.
Dar nu trebuie sa ma gandesc la asta acum nu?
Nu...nu trebuie sa ma gandesc.
Acum trebuie sa o sacai si sa o enervez si sa ii spun ca o ador la fel de mult ca intotdeauna.Bine...nu cred ca o iubeam in momentul in care mi-a pus perna pe fata,ca sa ma faca sa incetez sa plang.Probabil credea ca asa faci un copil sa taca din gura.
Imi vine sa rad numai cand mi-o imaginez.Dar era si ea copil.Si inca este.Si mai are multe de invatat.
La fel ca mine.La fel ca noi toti.
Ea este sora mea si o iubesc.
Da.
Ai auzit bine!Te iubesc si te ador!si voi face asta intotdeauna.
Pentru ca tu esti a mea!Si nu te dau la nimeni!!!
Sac!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu