Doi straini
de Chitu Alice
Trece timpul intre noi, prapastii adanci se ivesc
As vrea sa trec peste ele, dar acum nu contenesc
Si-mi repet ca ar putea fi altfel, daca m-ai iubi
Si cred cu tarie ca lumea din nou ar zambi
Dar de ce mai sper? De ce mai cred ca intr-o zi va fi bine?
Acum ca e mai clar ca niciodata... Sunt prea departe de tine
Oricat as vrea sa ma apropii, un zid imens ne desparte
Si-as vrea sa-ti spun atatea, dar esti departe, prea departe...
Respir, si aerul ma otraveste.
Pasesc, si timpul se-opreste.
As vrea sa ma-ntorc, sa dau inapoi,
Dar timpul se-asterne peste noi.
Daca as putea doar sa-ti spun cat te-am putut iubi
Poate ai intelege, si pentru o secunda te-ai opri
Si te-ai uita la tot ce-a fost. Oare a meritat?
Din durerea trecutului multe ai fi invatat...
Dar e mult prea tarziu, nu suntem nimic mai mult decat
Doi straini ce refuza s-o ia fiecare pe-un drum, incat
Le e teama de singuratate... Poate daca as spune Adio acum
Ti-ar fi mai bine si ai merge mai departe fara sa te abati din drum...
Numai vreau sa-ti fiu o straina, numai vreau sa-mi fii un strain
Vreau sa merg mai departe, sa stii ca mi-e greu sa ma port cu sufletul hain
Dar intelege: s-a terminat... Sufletul ti-e rece si lacrimile dor prea mult
Eu am obosit sa merg pe-acelasi drum. Totul e mort,ca intr-un film mut!
Imi place enorm de mult aceasta poezie scrisa de sora mea si sper sa va placa si voua.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu