Il auzi pe Sorescu?Te striga!

Il auzi pe Sorescu?Te striga!Te striga in somn!Vrea sa-ti vorbeasca!Mihai!Mihai raspunde-i!Te cheama la el!
Nu...nu vreau sa il mai aud pe Sorescu.
El vrea sa te auda in continuare.Aude fiecare respiratie a ta.Ti-e frica?
De cine?
De ei!
Ei...ma masoara.Ma iubesc,ma urasc,ma doresc,ma studiaza.
Te sfideaza!
Si totusi...se uita la mine...se uita in carnea mea!
Si ei,au facut parte din viata lui.Ei,cei care studiaza si picatura de sudoare ce cade de pe fruntea ta,pe scandurile scenei.
Ei?El?
Ei-publicul,spectatorii.El-Sorescu.
Ei imi dau dureri de cap.Se uita la mine.Nu-si iau privirea de la mine.Ma captureaza.
Si tu?Te dai batut?Cazi in capcana lor?
Ma uit in gol...incerc sa nu ii vad pe ei.Vocea lui Sorescu e in gandurile mele.O aud.Mereu.Imi spune:"Te sperii?O sa cazi!Lupti?Da-le o sansa!"
Si nu il asculti?
NUU!Nu mai vreau sa il ascult!