Good girls go bad!

Bitchy, naughty, but still innocent.
Leighton Meester & Cobra Starship-"Good Girls Go Bad"

Juste une photo... une photo de vous.

Matt Pokora-Pas Sans Toi

Cuvinte...

Buna, la telefon e-un dobitoc!

"To be honest with you, I don't have the words to make you feel better, but I do have the arms to give you a hug, ears to listen to whatever you want to talk about, and I have a heart; a heart that's aching to see you smile again."

Ce bine că eşti
de Nichita Stanescu
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

De ce lasi jocurile sa-ti dicteze ce sa faci? De ce lasi un as de pica ascuns sub cearceaf sa-ti conduca sentimentele pe un taram al nebuniei? Esti bolnav cronic si te joci cu focul... Tu nu detii apa, ca sa invingi. De ce lasi partea cea mai grea sa castige? De ce lasi trenul sa te prinda din urma? E un tren plin cu amintiri si durere, e un tren incarcat cu cele mai frumoase momente, e incarcat cu cele mai frumoase sentimente. De ce faci asta? De ce spui adio? Crezi ca e timpul? E 21:59...

Si zbor, zbor, zbor...

Shayne Ward - No Promises

Sunt in ochiul furtunii. Mii de picaturi de ploaie imi spala ultima ramasita de inocenta ce o mai am in mine. Sunt in mijlocul furtunii, si doare. Sunt singura si sunt departe... Departe printre straini si ganduri pesimiste. Sunt blocata si ma comport ca un blonav cronic care nu mai are mult de trait... Sunt eu si gandurile mele... Imi spun ca o sa treaca si asta si lupt pentru ca stiu ca furtuna va trece. Si gandurile se transforma in tunete si depresiile in fulgere. Deodata se lasa liniste... Incep sa vorbesc, sa spun ce simt si colorez tacerea. Ploaia se opreste si incet incet gri-ul se transforma in "Rosu aprins". Sunt greu de multumit si de aceea ma avant in furtuni atat de des. Si tot ce stiu e ca trebuie sa incep sa colorez cat pot de des tacerea, sa spun "Adio! De azi am aripi adulte!". Vreau sa arunc clipele lenese la gunoi, sa visez mai mult si sa simt ca ma nasc pentru a mia oara. Vreau sa zbor... Sa zbor peste oras, deasupra furtunii. Vreau sa stau alaturi de soare si sa mananc bomboane de ciocolata fara sa ma ingras...


Scriu din locul in care nu ma poate gasi nimeni. Mintea mea.

In eleganta sclipirii indecente.

the script - breakeven

Privesc in golul sufletului tau si apa clocoteste in ibric.
In mijlocul camerei obscure, m-arunc, m-avant cu capul inainte, pe trei sau patru perne de puf
si algoritmul inocentei de mult pierdute se joaca,
in cabina de dus nou renovata
si inima-ti bate cu putere.
Mii de fluturi te-nconjoara si razele luminii adiacente
iti lumineaza chipul pe care se arata rara-ti fericire...

Fumul lui de tigara mi-a parut o prezenta materiala demna de toata atentia

Joyce Jonathan - L' heure avait sonneé


3.2.1... si...
Atentie, se inchid usile.
Urmeaza statia "Vama Veche" cu peronul pe partea stanga.
Oare... am auzit bine?
Cobor din metrou.
Picioarele mele se afunda in nisip fierbinte.
Marea imi zambeste si ma cheama la ea.
Imi arunc telefonul cat colo si incep sa alerg.
Inchid ochii si ma arunc in apa.
Ii deschid...
Prin apa incep sa se deruleze amintiri.
Sunt secvente din filmul vietii mele.
Sunt clipe de nebunie, iubire si fericire...

Gradina Japoneza, 12 martie 2011.
Este o noua zi si... ploua.
Hai sa urlam, sa visam si sa nu ne mai gandim la ce va fi maine.
Clipa aceasta are gustul eternitatii.
In apusul unei zile de-april, ochii tai stralucesc mai mult ca niciodata...

Inchid ochii si ma las purtata de vant...
El ma duce pe scena amenajata pe plaja H2O.
In fata mea... este o mare de telefoane.

Plaja H2O, 24 iulie 2010.

Uita de toate si zambeste!
In galagia serii, ma ridic si dansez.
Dansez pentru ca sunt fericita cum nu am mai fost de foarte mult timp.
Ranjesc, pentru ca simt ca traiesc din nou.
Traiesc din nou si traiesc clipa...

Strada Somesul Cald nr. 4, 1 martie 2011.
Asta, este ziua in care stiloul nu mai scrie cu cerneala albastra.
Scrie cu rosu.
Asta este ziua pe care sa o tinem minte.
Asta este ziua in care masinile se opresc pe bulevard si toti soferii zambesc...

Costinesti, 27 iulie 2009.
Hai sa lasam trecutul in urma si sa traim prezentul.
Hai sa dansam in ploaie, sa ne pierdem printre picaturi, sa zambim si sa urlam ca suntem indragostiti!
Asta este ziua in care curucubeul ne prinde intr-o imbratisare calda, din care nu ne mai desprindem.

Loc necunoscut, zi necunoscuta.
09:09 a.m.
Bip-bip.
Message from: Babe:x.
Buna dimineata babe:*. Smile, it`s a brand new day!

Critical.

"O viaţă omenească nu ajunge însă pentru a prilejui întâlnirea bărbatului cu femeia. Spaţiul şi timpul sunt piedici pe care sufletul strâns în obezile materiale numai treptat le poate învinge. Apoi, chiar când le-a învins, intervin obstacolele convenţiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decât puterile oricărui om."-Liviu Rebreanu ["Adam si Eva"]